EFECTE. Cum poate afecta COVID-19 creierul. Simptomele care i-au șocat pe medici: De la confuzie, la delir și incapacitatea de a vorbi

Unii oameni de știință suspectează faptul că noul coronavirus cauzează probleme respiratorii și chiar moartea însă nu prin afectarea plămânilor, ci prin cea a creierului. Printre simptomele pacienților se numără și durerile de cap, accidentele vasculare și atacurile de apoplexie.

Doctorul Julie Helms, de la Strasbourg University Hospital, din nord-estul Franței, a observat anumite detalii asupra pacienților bolnavi de coronavirus încă din martie 2020. În doar câteva zile, toți pacienții de la Terapie Intensivă aveau coronavirus – însă nu doar dificultățile de respirație i-au atras atenția, relatează BBC.

Confuzia și delirul, printre simptomele neurologice cele mai comune

„Erau foarte agitați și mulți aveau probleme neurologice – în principal confuzie și delir. Eram obișnuiți ca unii dintre paciewnții de la Terapie Intensivă să fie agitați și să aibă nevoie de sedare, dar asta era complet anormal. A fost foarte înfricoșător – mulți aveau 30-40 de ani, unii chiar 18”, a povestit doctorul pentru sursa citată.

Julie Helms și colegii ei au publicat un mic studiu în New England Journal of Medicine în care au documentat simptomele neurologice pe care le-au manifestat pacienții bolnavi de COVID-19, printre care dificultăți cognitive și confuzia. Toate sunt semne ale „encefalopatiei” (termenul general folosit pentru afecțiuni ale creierului) – o tendință pe care cercetătorii din Wuhan au observat-o încă din februarie la pacienții bolnavi de coronavirus.

De la dureri de cap la incapacitatea de a vorbi – pacienții COVID-19, o adevărată enigmă

În prezent, peste 300 de studii din întreaga lume prezintă mai multe anormalități neurologice specifice pacienților bolnavi de COVID-19, inclusiv simptome minore precum durerile de cap, pierderea mirosului și senzația de furnicături, dar și simptome majore precum afazie (incapacitate de a vorbi), accidente vasculare cerebrale și convulsii.

Acest lucru este în nou față de descoperirile recente conform cărora virusul, care a fost considerat în mare parte o boală respiratorie, poate provoca, de asemenea, ravagii asupra rinichilor, ficatului, inimii și aproape la fiecare sistem de organe din corp.

„Nu știm încă dacă encefalopatia este mai severă în cazul COVID-19 comparativ cu alte virusuri, dar putem spune că am văzut destul de mult din ceea ce poate face. Pe măsură ce numărul persoanelor infectate crește, vom vedea nu doar simptomele comune, dar și unele destul de rare – și le vedem pe toate odată, ceea ce niciunul dintre noi nu a mai întâlnit vreodată în viața lui”, a explicat neurologul Elissa Fory, de la Fundația Henry Ford din Detroit, Michigan.

Se pare că aproximativ 50% din pacienții bolnavi de coronavirus au prezentat diverse simptome neurologice

Majoritatea oamenilor, inclusiv medicii, nu pot recunoaște anomaliile neurologice ca atare atunci când apar – cineva care se confruntă cu o convulsie poate arăta pur și simplu amețit, fără să tremure. din cauza aparaturii, a medicamentelor sedative și a izolării – imobilizarea la pat, un mediul de la Terapie Intensivă poate exacerba și induce delirul, perturbând capacitatea noastră de a lega orice simptom cu virusul.

În plus, problemele complicate, multe persoane care suferă de efectele Sars-CoV-2 nu sunt niciodată testate efectiv pentru virus, mai ales dacă nu prezintă tuse sau febră. Înseamnă că, dacă au simptome neurologice, este posibil să nu știm niciodată dacă acest lucru a fost legat de Sars-CoV-2.

„De fapt, un procent semnificativ al pacienților COVID-19 prezintă doar simptomul confuziei”, nu prezintă nici măcar tuse sau oboseală, a punctat Robert Stevens, profesor specializat în anestezie și terapie intensivă de la Johns Hopkins Medicine, Baltimore, Maryland.

Coronavirusul – O boală diferită

De la începutul pandemiei, a devenit din ce în ce mai clar că SARS-CoV-2 nu este doar o versiune turbo-încărcată a virusului care provoacă răceala comună: are o serie de trăsături ciudate, neobișnuite și uneori îngrozitoare.

De exemplu, majoritatea pandemicelor virale (inclusiv gripa) au o curbă a mortalității „în formă de U”, ucigându-i pe cei foarte tineri și foarte bătrâni. Dar SARS-CoV-2 cauzează de obicei simptome ușoare la copii. Noul coronavirus afectează, de asemenea, în mod disproporționat bărbații: până la 70% dintre persoanele admise la Terapiile Intensive din întreaga lume au fost bărbați, deși bărbații și femeile au fost infectați în proporții egale.

Pacienți „activi”, deși nivelurile de oxigen arată că ar trebui să fie în comă

„Hipoxia fericită” este un alt mister. Sângele nostru prezintă, în mod normal, niveluri de „saturație de oxigen” de aproximativ 98%. Orice sub 85% ar trebui să provoace pierderea cunoștinței, coma sau chiar decesul. Dar s-a constatat că un număr mare de pacienți COVID-19 cu niveluri de saturație de oxigen sub 70%, chiar sub 60% au rămas pe deplin conștienți și cognitiv funcționali.

De asemenea, un procent enorm de oameni care au virusul nu au simptome. Estimările variază, însă un raport de testare în masă din Islanda a constatat că în totalitate 50% din populația care a avut virusul nu a prezentat simptome.

În timp ce aproximativ 80% dintre persoanele care dezvoltă COVID-19 scapă ușor de virus, starea unui procent mic de pacienți  se înrăutățește rapid și în câteva zile mor din cauza problemelor respiratorii și a insuficienței prezente la nivelul mai multor organe. Mulți dintre acești pacienți sunt vârstnici sau au condiții de sănătate subiacente, dar nu toți.

Robert Stevens – Acum am aflat că boala afectează multe sisteme de organe diferite: pacienții pot muri nu numai din cauza insuficienței pulmonare, dar și a insuficienței renale, a cheagurilor de sânge, a anomaliilor hepatice și a manifestărilor neurologice

„Dacă am aflat ceva în ultimele două luni, este că această boală, COVID-19, este extrem de eterogenă în prezentare. Am aflat acum că boala afectează multe sisteme de organe diferite: pacienții pot muri nu numai din cauza insuficienței pulmonare, dar și a insuficienței renale, a cheagurilor de sânge, a anomaliilor hepatice și a manifestărilor neurologice. Am avut pacienți internați la Terapie Intensivă care s-au recuperat în două-trei zile. Am avut și pacienți care au avut nevoie de luni de zile de spitalizare”, a punctat doctorul.

„Pacienții COVID-19 par să aibă o lipsă de sensibilitate la medicamentele pe care le folosim în mod normal – a trebuit să folosim de cinci până la 10 ori mai mult decât cantitatea de medicamente pentru sedare pe care le-am folosi în mod normal”, a mai explicat Robert Stevens.

Simptome la nivelul creierului

Majoritatea cercetătorilor consideră că efectul neurologic al virusului este un rezultat indirect fie al lipsei dev oxigen la nivelul creierului („hipoxia fericită”, simptom manifestat de mulți pacienți), fie al produsului secundar al răspunsului inflamator al organismului (renumita „furtună de citokine”). Atât Fory cât și Helms cred că efectele neurologice sunt „mediate de citokine”.

Alții nu sunt atât de siguri: mai multe dovezi arată că totuși virusul poate invada direct creierul.

În Japonia, cercetătorii au raportat cazul unui bărbat în vârstă de 24 de ani, care a fost găsit inconștient pe podea, cu capul în propria vomă. A suferit convulsii generalizate în timp ce a fost dus în grabă la spital. O scanare RMN a creierului său a dezvăluit semne acute de meningită virală (inflamație a creierului), iar o puncție lombară a detectat SARS-CoV-2 în lichidul cefalorahidian. Cercetătorii chinezi au descoperit, de asemenea, urme de virus în lichidul cefalorahidian al unui pacient de sex masculin, în vârstă de 56 de ani, care suferă de encefalită severă. Și într-o examinare post-mortem a unui pacient Covid-19 din Italia, cercetătorii au detectat particule virale în celulele endoteliale care acoperă vasele de sânge ale creierului. În unele țări precum Franța, autopsiile pacienților cu COVID-19 sunt extrem de restrânse (sau interzise în totalitate), ceea ce face ca descoperirea italiană să fie cu atât mai importantă.

Deteriorarea trunchiului cerebral, posibilă cauză a decesului

De fapt, unii oameni de știință suspectează acum că virusul provoacă insuficiență respiratorie și moarte nu prin afectarea plămânilor, ci prin deteriorarea trunchiului creierului, centrul de comandă care ne asigură să respirăm chiar și atunci când suntem inconștienți.

Creierul este protejat în mod normal de bolile infecțioase de ceea ce este cunoscut sub numele de „bariera sânge-creier” – o barieră de celule specializate în interiorul capilarelor care circulă prin creier și măduva spinării. Acestea împiedică microbii și alți agenți toxici să infecteze creierul.

Dacă SARS-CoV-2 poate traversa această barieră, sugerează că virusul nu numai că poate ajunge în miezul sistemului nervos central, dar și că poate rămâne acolo, cu potențialul de a reveni pe parcursul anilor.

Deși rar, acest comportament asemănător lui Lazarus nu este necunoscut în rândul virusurilor: virusul varicelelor Herpes Zoster, de exemplu, infectează în mod obișnuit celulele nervoase ale coloanei vertebrale, reapărând ulterior la vârsta adultă sub formă de zoster – aproximativ 30% dintre persoanele care au experimentat varicela în copilărie dezvolta zona zoster la un moment dat în viața lor.

Alte virusuri au provocat impacturi pe termen lung mult mai devastatoare. Unul dintre cele mai notorii a fost virusul gripal responsabil de pandemia din 1918, care a provocat daune permanente și profunde neuronilor dopaminici ai creierului și ai sistemului nervos central. (Deși s-a presupus de mult că gripa nu poate traversa bariera sânge-creier, unii oameni de știință cred acum că se poate). Se estimează că cinci milioane de oameni din întreaga lume au manifestat o formă de epuizare extremă cunoscută sub numele de „boala somnului” sau „encefalita letargică”.

Printre cei care au supraviețuit, mulți au rămas într-o stare de animație suspendată. „Nu au transmis și nici nu au simțit sentimentul vieții; au fost la fel de insubstanțiale ca fantomele și la fel de pasive ca zombii”, a scris Oliver Sacks în cartea sa de memorii din 1973, „Awakings”. Acesta a descris pacienții care au rămas în această stare zeci de ani, până când au fost reînviați de medicamentul L-DOPA, care reumple nivelurile de dopamină.